Lacrimi inghetate...

Am lasat trandafirul pe mormantul de marmura si m'am asezat jos, strangandu'mi picioarele la piept. Mi'am asezat capul pe genunchi si am privit numele dupa piatra funerara "Grace Fell". Bunica mea murise de atata timp dar inca nu ma puteam obisnui. O lacrima imi cazu pe obraz, distrugand acea imagine pe care o vedea lumea. Aici nu mai eram Katherine Fell, fiica mai mica a celebrei familii Fell, aici eram doar Kathy, cum obisnuia Grace sa imi spuna. Daca Any m'ar fi vazut ar fi intrebat "Unde e fata aia tupeista care rade de toti?". Deocamdata era plecata, unde nu stiu nici eu. Probabil ca vraja deluzorie creata de acet loc se va destrama aievea cand voi pleca, dar pana atunci imi dadeam voie sa ma descarc. Nu avea cine sa ma vada.

Ochii mi-au căzut asupra trandafirului negru ce stătea în mâna mea. Mi-am sprijinit capul de mormântul lui Sabrina, oftând. Era aşa ciudat fără ea...

Am inceput sa plang, cateva suspina auzindu'se in linistea mormantala a noptii. Imi gasisem si eu locul si timpul potrivit pentru a deveni slaba. Stramb din nas, nu imi placea sa fiu asa si poate de aceea ii tineam pe toti la distanta, fara sa vorbesc despre problemele mele cu ei. Imi ridic privirea spre cer, bleasteand in gandul meu. Ma saturasem sa fiu slaba, vroiam sa fiu puternica, sa pot trai asa cum vreau.

Am închis ochii, dorind să dorm. Era aşa de urât afară...

Ma ridic dupa un timp, clatinandu'ma pe picioare. Daca Daniel afla ca nu mancam ma omora. Dar nu avea cum sa afle, deci eram in siguranta. Am inceput sa merg incet, fiind atenta sa nu cad, spre iesire.

Am simţit o picătură pe faţă. M-am ridicat, lăsând trandafirul pe mormânt, şi m-am îndreptat spre ieşire. Am văzut vag un păr blond, şi am început să fug într-acolo. Era Kathy.

Imi duc mana la fata, incercand sa opresc lacrimile ce continuau sa curga. Nu mai suportam, vroiam sa mor.

O prind de mână, când ajung lângă ea. Deabea se ţinea pe picioare.
-Kath, eşti bine?

Tresar. Nu, nu el.
D-da, spun inghitind in sec. Incerc sa imi trag mana din a lui.

Mă încrunt, priviind-o în ochi.

Imi feresc privirea de el si privind spre iesire.

-Ba nu eşti. Ai slăbit rău. îi spun

Esti paranoic, spun usor nervoasa si reusesc sa ma eliberez din stransoarea lui.

-Haide, te duc acasă. îi spun, priviind-o în ochi.

Nu, merg singura, spun. Am venit cu masina, adaug.

-Nu o să poţi să conduci. îi zic, uşor îngrijorat.

Am zis ca merg singura, spun.

-Eşti încăpăţânată rău, Katherine Fell.

Si? Sunt exact cum vreau eu, spun nervoasa.

-Nu, eşti exact cum au vrut alţii să fi.

Nu, nu imi comanda nimeni cum sa fiu, spun apasat. Ii intorc spatele si plec de langa el.

Îmi dau ochii peste cap.

Ma clatin pe picioare cand ajung la masina. il vad pe fratemiu si raman pe loc.
Te'am cautat, spuse cand ajunse langa mine.

Îmi aprind o ţigare, trăgând din ea.

Sunt bine, intreb schitand un mic zambet.